Recenzie „Rivali” de Penelope Douglas


„Eu nu încerc să te scap de demonii tăi. Eu sunt rivalul lor.”


Azi, la ora 00:22, am terminat "Rivali" de Penelope Douglas. Încă de aseară am vrut să scriu despre cartea asta, dar nu am putut. A trebuit să îmi fac mai întâi ordine în gânduri, și abia mai apoi să încep să le înșir.

Acum, la 19 ore distanță, tot nu știu ce să spun. De ceva timp nu am mai citit o carte care să mă enerveze și care să mă intrige atât de tare. Și să nu mai spun de personaje... M-au scos din sărite, atât el cât și ea, încă din primele pagini.

"Rivali" este al doilea volum al cărții "Intimidare", scrisă de Penelope Douglas. Cu "Intimidare" pot să spun că a fost dragoste la prima vedere. Cu toate că am citit-o în format electronic, a rămas întipărită în mintea mea. Probabil pentru că a fost printre primele cărți de acest gen citite, dar și datorită personajelor. Jared Trent și Tatum Brandt; sau mai simplu, Jared și Tate. La momentul respectiv nu am reușit să găsesc minusuri cărții. Pur și simplu, am fost cu totul absorbită de relația și povestea celor doi. Însă acum, după ce am citit și "Rivali", pot să spun, cu mâna pe inimă, că cea de-a doua carte are mai multe plusuri decât prima.

Madoc Caruthers și Fallon Pierce. Două firi vulcanice care au ajuns să se întâlnească și să facă parte unul din viața celuilalt, fără voia lor, încă de la 14 ani. Jason Caruthers, vestitul avocat, s-a căsătorit cu Patricia Pierce. Așa a început povestea de dragoste dintre Madoc și Fallon.

Doi ani mai târziu, la vârsta de 16 ani, cei doi au format o legătură care pentru restul era de neconceput. Serile îi găseau pe amândoi în camera lui Fallon, unde fiecare se bucura de celălalt. Totul a decurs bine până în momentul în care Fallon a fost alungată și trimisă la o școală cu internat, din cauza relației cu Madoc.

Doi ani a suferit. Doi ani s-a gândit la Madoc, la dragostea ce i-o purta, la faptul că aceasta nu era împărtășită, dar și la suferințele pe care a trebuit să le îndure singură. La 18 ani s-a întors acasă, hotărâtă să se răzbune pe cei care au făcut-o să sufere, inclusiv pe Madoc.

Atât relația lor, cât și ei, a evoluat de la început până la final. În final avem parte de un Madoc și de o Fallon maturi, care știu ce vor de la viață, și care vor să o petreacă împreună.

La începutul cărții Fallon mă enerva îngrozitor. ÎNGROZITOR. De fiecare dată când avea ocazia îl enerva pe Madoc (lucru care se aplică și din partea lui pentru ea) și îi spunea cât de mult îl urăște pentru tot ce s-a petrecut în urmă cu doi ani. Însă nu a refuzat niciodată să se culce cu el. Am înțeles faptul că a fost rănită, însă nu trebuia să îl acuze doar pe Madoc pentru cele petrecute. De asemenea, faptul că nu refuza niciodată arăta faptul că încă îl dorea, deși susținea că totul face parte din planul ei de răzbunare. Dragă Fallon, pe noi nu ne poți minți.

Acum nu vreau să înțelegeți că Madoc e vreun sfânt și că nu are nicio vină, pentru că nu este așa. (Sfântul Madoc, ce glumă!) În urmă cu doi ani, tatăl său i-a spus că Fallon fugise de el, deoarece îi era frică de acesta în urma nopții pe care o petrecuseră împreună, nicidecum de faptul că a fost forțată să plece. În loc să o caute și să îi ceară explicații, Madoc a preferat să se resemneze și să o 'urască'.

Pentru acest lucru nu pot să îl condamn, pentru că la 16 ani încă era un copil și descoperea ce este viața. Dar la 18 ani, ei bine, puteai să te străduiești mai mult să vorbești cu ea decât să o săruți! Dar totul ar fi fost prea simplu și farmecul ar fi dispărut.

Pe parcursul cărții s-au ciondănit de atâtea ori, și și-au aruncat cuvinte grele, însă știți cum se zice: tot răul spre bine! După ce au vorbit și au lămurit cele petrecute în urmă cu doi ani, relația lor a devenit solidă, și în același timp una în adevăratul sens al cuvântului. S-au comportat ca doi oameni maturi și au înfruntat problemele cu părinții lor, având parte de finalul fericit pe care îl meritau.

Amândoi au învățat să aibă încredere în celălalt și să nu plece urechea la gura lumii. Momentul în care am fost pe deplin convinsă de faptul că Fallon s-a maturizat a fost atunci când l-a ascultat pe Madoc, și nu pe mama ei care insinua că cei doi au avut o aventură. Atunci am văzut și adevărata lor legătură, pentru că aceasta l-a ascultat pe Madoc mai întâi de toate, lucru care m-a cucerit  și care a făcut diferența dintre ea și Tate. Nu o să vă spun despre ce este vorba, vă las pe voi să descoperiți citind "Intimidare" și mai apoi "Rivali". (Râs malefic, hahaha!)

Ambele cărți sunt frumoase, însă "Rivali", din punctul meu de vedere, a fost peste "Intimidare", primind astfel de la mine 5⭐. Le recomand pe amândouă și vă aștept părerile. Pupici!

O să vă las mai jos câteva pasaje și citate care pe mine una m-au cucerit!


„— Mă crezi grozav doar pentru că am pe DVD toate sezoanele de la Jurnalele vampirilor.

Vai de capul meu!

Am izbucnit în râs, acoperindu-mi cu mâna gura plină în timp ce chicoteam.
— Nu te cred! am trântit-o, nevenindu-mi să cred. Doar nu-l mai urmăreşti.
S-a încruntat la mine şi-a mai înhăţat o gogoaşă din cutie.
— E vina ta, a bombănit el. Trebuia tu neapărat să te uiţi în fiecare joi şi apoi m-a prins şi pe mine.
— Madoc, am spus, înghiţind şi ultima bucată, nu m-am mai uitat la serialul acesta de ani de zile.
— Oh, ar trebui, a răspuns dând din cap. Damon şi Elena? Da. Apoi a apărut Alaric. Asta a fost cam nasol. Apoi au venit Vampirii Originali în oraş. Sunt grozavi. Au acum serial doar despre ei.

Am început să râd din nou şi m-a secerat din priviri, încruntându-se.
— Sunt cât se poate de serios, a insistat el.
— Îmi dau seama.”




„— Avem probleme, am zis pe un ton cât se putea de firesc.
— Avem optsprezece ani. Iar tata blufează.
— Dar...
— Ai încredere în mine, m-a întrerupt el. Mă iubeşti?
Am dat din cap ca un copil care vrea îngheţată.
— Da.
— Adică mă iubeşti atât de mult încât nu ai fi în stare să mă omori dacă ar fi să mă transform într-un zombie? a insistat ştrengăreşte.
— Da, am început să râd.”

„Mi-am pus mâna pe după gâtul ei, am tras-o spre mine şi mi-am încolăcit braţele în jurul ei precum o armură de oţel prin care nu mai avea să pătrundă nimic vreodată.”


„Nimic din ce se întâmplă la suprafaţa mării nu-i poate tulbura calmul adâncurilor.”

„De asta este Madoc un copil bun, Fallon. Culege cioburile.”



De asemenea, cărțile le puteți comanda de AICI.

Comentarii

  1. Nu ma omor eu cu cartile de dragoste, dar dupa ce ti-am citit recenzia vreau si eu sa citesc cartile. Ma crezi ca Intimidare nu ma atragea deloc, nu mai zic de Rivali? ��Dar ai declansat tu ceva in creierasul meu si acum vreau sa pe citesc. Felicitari pentru recenzie!������������

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc!! Si ma bucur ca ti-am starnit curiozitatea! <33

      Ștergere
  2. Felicitari, Andra! Si pentru blog, si pentru recenzie. Rivali si Intimidare sunt doua carti care mi-au placut foarte mult, iar recenzia ta m-a facut sa fiu tentata sa le recitesc. Ai reusit sa transmiti tot acel amalgam de sentimente pe care ti le genereaza personajele si actiunile lor. Felicitari si tine-o tot asa! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc din suflet, Corina!!! ❤❤❤

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Penelope Douglas, autoarea seriei „Fall away”

Recenzie „Descătușare” de Penelope Douglas