Recenzie „Descătușare” de Penelope Douglas

„Trebuie să-mi aduc aminte cum am supraviețuit. Nu ce am suferit. Cum am luptat, nu cum am fost rănit.”– Jaxon Trent


Dacă în ''Intimidare'' l-am întâlnit pe Jared Trent, în ''Rivali'' pe Madoc Caruthers, ei bine, în ''Descătușare'' aflăm povestea lui Jaxon Trent, fratele mai mic al lui Jared, care și-a anunțat abilitățile încă din ''Rivali'', și a lui K.C. Carter, prietena cea mai bună a lui Tate.

Am terminat cartea acum o săptămâna, însă bineînțeles că abia acum îmi pot împărtăși gândurile cu voi. Cum a fost ''Descătușare''? Superbă! S-a ridicat la nivelul așteptărilor? Cu siguranță!

Atât Jax cât și K.C. apar în volumele anterioare, însă niciodată nu s-a discutat atât de mult despre ei; doar strictul necesar. O surpriză foarte mare, pentru mine, a fost K.C. Citind ''Intimidare'', deja îmi formasem o părere despre ea. Ei bine, ''Descătușare'' mi-a dărâmat tot ce am construit, arătându-mi că în spatele măștii este cineva demn de admirat.

Acțiunea are loc în Shelburne Falls, un oraș de mărime medie din nordul statului Ilinois. În urmă cu doi ani, K.C. a plecat la universitate, dorind să își lase în urmă trecutul, inclusiv pe Jaxon Trent. Însă o greșeală o face să ajungă subiect de bârfă în campusul universității, iar viața ei ia o întorsătură neașteptată. Nevoită să se întoarcă în orașul natal pe durata vacanței de vară pentru a face muncă în folosul comunității, K.C. trebuie să se lupte cu vechii demoni, cei pe care a crezut că i-a lăsat în urmă. 

Jaxon a fost cea mai periculoasă tentație de care K.C. trebuia să stea departe în liceu. Însă Jax nu a uitat-o niciodată pe K.C. Nu putea uita cum aceasta îl refuza și accepta să stea alături de Liam, iubitul ei din liceu. Cu o seară înainte de plecarea lui K.C. la facultate, au avut ultima confruntare. Confruntare care s-a reluat peste 2 ani, de data asta mult mai intens. Jaxon Trent nu mai era puștiul pe care îl lăsase în urmă; Jaxon Trent devenise bărbat. 

Amândoi au un trecut dureros, provenind din familii destrămate. Jax nu a avut privilegiul de a-și cunoaște mama, însă a avut ghinionul de a trăi cu un tată abuziv. K.C. pare că face parte dintr-o familie pe care toată lumea și-ar dori-o, doar că în spatele cortinei totul este diferit. Obligată de mama sa să fie perfectă, aceasta a uitat cine este. A trăit, o bună perioadă de timp, viața altcuiva. Însă Jax a venit și i-a scos la iveală adevărata personalitate, și totodată, pe ea însăși.

La început, pare că cei doi sunt total opuși. Dar cu cât veți citi, veți observa că s-au regăsit unul în celălalt. Fiecare este exact ce are celălalt nevoie, atât cu calități, cât și cu defecte. 

Pe parcursul cărții, amândoi m-au scos din sărite. La început K.C., la final Jax. Fiecare se considera a nu fi potrivit pentru celălalt, crezând că o apropiere le-ar face rău. Ce le-a făcut rău a fost distanța. Atracția dintre ei era evidentă, însă nu ai cum să te înțelegi cu un Trent cu capsa pusă și nici cu o Carter. 

Deși Jax este cu un an mai mic, acest lucru nu se observă. Dacă nu era Jared care să repete că este fratele mai mare, le atribuiam aceeași vârstă. Am văzut la el un caracter puternic, care știe ce vrea, când vrea și cum vrea, dar care nu a știut ce să facă în privința lui K.C. Acest lucru arată că fiecare are un punct slab. Al lui Jaxon este K.C. 

K.C., pe cât de firavă, pe atât de războinică. A recunoscut că viața îi ia o direcție greșită, așa că, cu pași mici, s-a hotărât să o aducă pe făgașul normal. Primul pas a fost despărțirea de Liam, apoi confruntarea cu mama sa. Primul punct a fost relativ ușor, al doilea însă... dificil. Însă nu s-a oprit, mai ales că le-a avut alături pe Tate, Fallon și verișoara ei, Shane, dar și pe Jax.

Doamne, ar mai fi atâtea lucruri de povestit, atâtea lucruri frumoase, incitante și emoționante, însă nu o pot face, deoarece vreau să vă las să descoperiți singuri. Penelope Douglas a creat o lume din care cu greu poți ieși. A conturat lucrurile în așa fel încât să îl facă pe cel care citește să aibă senzația că este acolo, cu personajele. Ajungi să te atașezi de ele, iar la final, când închizi cartea, te aștepți ca unul din cei 3 crai să te sune sau să apară în fața ta. Sau să le vezi pe K.C., Tate și Fallon cum fac exerciții, iar Tate să țipe la tine să lași lenevitul și să te alături lor. Acum aproape 3 ani am intrat în această lume, prin ''Intimidare'', iar acum câteva luni am revenit cu ''Rivali''. Încă nu sunt pregătită să îmi iau rămas bun de la ei, așa că aștept cu nerăbdare să citesc următorul volum, ''Aflame''. Și apoi să recitesc seria, deoarece cu siguranță o să mi se facă dor. 

Recomand cărțile din tot sufletul și dacă aveți nevoie de ceva care să vă însenineze ziua, gândiți-vă la Shelburne Falls. După cum era de așteptat, ''Descătușare'' primește de la mine 5⭐. Vă aștept părerile și ne vedem data viitoare, cu o surpriză. Pupici!


Iar acuuum, câteva citate și pasaje care mi-au reamintit de ce vreau ca personajele din cărți să se transforme în oameni.💗

—Ești lașă și neajutorată și n-am întâlnit niciodată pe cineva atât de disperat să își curme viața.”

—Îmi place când ești guralivă, mi-a șoptit el. Mă face să vreau să îți închid gura.”

—Poate că doar nu te vreau pe tine, am spus fără să gândesc și m-am pregătit când s-a întors, părând surprins. Poate ca nu
 te vreau, Jax.”

—De-aia nu am niciun tatuaj, a conchis. Oamenii își fac tatuaje din tot felul de motive, dar ele sunt mereu etichete ale lucrurilor 
care i-a facut ceea ce sunt. Nu vreau să-mi amintesc cine sau ce m-a făcut așa. Oamenii care mi-au dat viață. Oamenii care
m-au crescut...”

—Nu mi-au curs balele după tine în liceu, K.C. Te-am ascultat. Am fost atent la tine. Ce naiba știi tu despre mine?”

„Ne dorim o casă, o mașină, o vacanță extravagantă și prestigiu, așadar, ce facem? Mergeam la școală și ne luăm slujbe pe care
le urâm ca să plătim pentru lucrurile pe care ni le dorim. Lucrăm cu oameni care nu ne plac și ne risipim ani din viață stând
în camere dezolante, cu lumini fluorescente, și ne ascultăm colegii care ne plictisesc, pentru a plăti câteva câteva clipe prețioase 
ca să ne bucurăm de ceea ce ne face fericiți. Ca să simțim că măcar o parte din viața noastră merită efortul. 
Ne sacrificăm pentru a câștiga.”

„Voiam ce aveau fratele meu și Madoc. Voiam să fiu apropiat de cineva.”

„Juliet a întins mâna, strângând-o pe a lui, și am văzut cum zâmbea. Telefonul mi-a pocnit în pumn, iar eu am clipit, ridicându-l
ca să văd dacă am crăpat carcasa.”

—Dacă ar fi știut că este a ta, nu s-ar fi urcat în mașina aia.”

„Adam a făcut un pas în față.
—Dacă trebuie să am o fată în mașină...
—Poate să fie și un băiat, i-am spus. Dragostea este oarbă. Nu facem discriminări.”

—Vreau să mă concentrez pe un proiect secundar.
—Cum o cheamă?”

—Este imposibil să nu-i iubești, nu-i așa?
Vorbea despre frații Trent. Despre Jared al ei... și despre Jaxon al meu.”

„Nu am simțit decât căldura buzelor ei pe pielea mea și mi-am dat seama de un lucru:mi-o doream mai mult decât voiam 
să-mi păstrez secretele.”

—De-abia o văd, am șoptit și mi-am dezgolit dinții. Te văd doar pe tine. Nu tatăl tău te-a murdărit. Rahaturile prin care ai trecut 
nu te-au murdărit. Asta, am spus eu nervoasă, arătându-l cu degetul și mormăind încet, asta – aici, acum – te face un gunoi.

„Pentru că îmi umplea inima și reprezenta totul pentru mine. Era singura persoană de care aveam nevoie și pe care mi-o doream.”


Cărțile le puteți comanda de AICI.



















Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Recenzie „Rivali” de Penelope Douglas

Interviu cu Penelope Douglas, autoarea seriei „Fall away”