Recenzie seria „Fluturi” de Irina Binder

„Alături de prieteni trăiești bucuriile dublu, iar durerile pe jumătate.„ Irina


Pe parcurs s-ar putea să fie câteva spoilere din volumele 2,3 și despre final.

Inițial am spus că nu o să mă apuc de această serie. De ce? Din simplul motiv că am auzit destul de multe păreri negative, iar atunci am zis că nu rost să îmi pierd timpul citind-o. Asta a fost prima greșeală, că m-am luat după părerile celor din jur și nu mi-am format singură una.

O bună prietenă mi-a recomandat în nenumărate rânduri cartea, însă am lăsat ca vorbele ei să treacă pe lângă mine și le-am ascultat pe ale altora, asta până într-o zi când am văzut că un băiat citește Fluturi și îi place. Trebuie să recunosc că am fost șocată, deoarece nu mă așteptam să îi placă. Lucrul acesta m-a intrigat și m-a făcut să citesc și eu cărțile. A fost o provocare pe care mi-am lansat-o indirect și nu regret acest lucru, deoarece acum mi-am format singură o părere despre această serie.

Când m-am apucat de primul volum nu știam nimic despre el, în afară de faptul că povestea este chiar viața autoarei, lucru interesant. A devenit personaj în propria-i poveste.

Primul obstacol pe care l-am întâlnit a fost dimensiunea și fondul literelor, însă după câteva pagini m-am obișnuit și aventura a putut începe. Povestea Irinei este un clișeu, care mi-a plăcut și enervat în același timp. Această poveste a început într-un club din Poiana Brașov unde s-a întâlnit cu Matei și Robert. Cei doi sunt întruchiparea prinților de București, în special Matei. Pe parcursul primei cărți Robert a stat mai mult în umbră; cred că se pregătea pentru ceea ce urma. Matei a știut cum să o abordeze pe Irina, astfel că, copilul visător de 19 ani a crezut că a întâlnit prințul din povești. La început totul a fost bine și frumos, dar asta  doar până în momentul în care prințul a devenit argat și argatul prinț. Nu o să dau foarte multe detalii, deoarece bănuiesc că mai sunt persoane care nu au citit cărțile, însă o să îmi spun impresiile despre aceste cărți.

Nu pot să spun că au fost excelente, dar nici oribile. Au prezentat o poveste reală, plină de sentimente și de trăiri. Irina era privită de toți drept femeia perfectă căreia nu îi puteai găsi nicio greșeală. Ei bine, din punctul meu de vedere, acea perfecțiune era doar o mască pentru ai ascunde defectele și durerilor. A fost crescută doar de tată din cauza diferenței de vârstă dintre acesta și mama ei. El a vrut ca ea să își trăiască tinerețea, să nu pună stop planurile deoarece a apărut un copil. Cu toate acestea, mama Irinei a fost prezentă în viața ei, însă nu cât ar fi trebuit. Cred că lipsa maternă a avut un efect destul de mare asupra femeii Irina.

Relația cu Matei a fost definiția dragostei la prima vederea. Matei nu știa să primească un refuz, iar Irina nu știa să ofere unul. Mereu s-a pus pe locul doi pentru a le fi bine celor din jur. Un lucru de admirat, însă care trebuie făcut cu măsură, astfel încât locul doi să nu devină o prioritate. A renunțat la fericirea ei pentru fericirea celorlalți, iar când și-a dat seama a fost prea târziu.

Dacă cu Matei a fost dragoste la prima vedere, cu Robert a fost altceva. Au învățat să se iubească reciproc. Atracția a exista de la început, iar apoi au îmbinat-o cu sentimentele. Dar acest lucru a durat, deoarece amândoi l-au pus înaintea lor pe Matei, de fiecare dată, de parcă ar fi fost un copil care nu trebuia sa primească un refuz, de frică să nu înceapă să plângă. Lucrul ăsta m-a scos din sărite, că și-au refuzat fericirea. Irina le vorbea tuturor despre cum să fii fericit, însă tocmai ea nu făcea asta. Tocmai ea își refuza fericirea.

Este adevărat că la început l-a iubit pe Matei, însă el nu a știu cum să păstreze acea iubire. A crezut că iubirea ei va fi veșnică și a făcut unele lucruri care au împins-o în brațele lui Robert. Aceste momente i-au făcut pe Irina și pe Robert să își construiască iubirea. Însă și Robert a făcut lucruri care i-au influențat destinul într-un mod negativ, prelungind momentul în care vor fi fericiți.

Pe tot parcursul poveștii Irina a fost indecisă. Când apărea un moment care părea că îi va decide viitorul, intervenea ceva și își schimba părerea. Aici aș putea da vina pe vârstă, însă să nu mai încerce să fie matură și să îi ajute le alții dacă mai întâi nu se poate ajuta pe sine. Ăsta cred că a fost lucrul care mi-a displăcut cel mai mult la ea. 


Robert și Matei sunt frați vitregi, Robert fiind adoptat de familia lui Matei. Părinții i-au fost luați la o vârstă fragedă, însă Dumnezeu i-a dăruit alții, plus un frate. De aici au început complexele lui Robert. Mereu a crezut că nu e suficient de bun, că nu trebuie să fie fericit, și asta numai din cauza faptului că familia lui Matei l-a ajutat. Considera că Matei merită totul și el nimic. Aceste lucruri le-am aflat în momentul în care a vorbit cu Irina despre asta și abia atunci am înțeles de ce de fiecare dată când voia să vorbească cu Matei, dădea înapoi. Pot doar să mă bucur că în final a făcut alegerea corectă. 

Povestea este prezentată în decurs de 5 ani, iar de-a lungul acesteia i-am întâlnit pe Cesara, Oli, Angel, Simona și Timeea. Oli este îngrijitoarea casei, cea care i-a crescut pe Robert și Matei, și care acum se ocupa de Cesara, fiica lui Matei din prima căsătorie. Cesara a fost motivul pentru care Irina a dat înapoi de multe ori, din dragoste pentru un copil pe care începea să îl simtă ca fiind al ei. Simona și Timeea sunt cele mai bune prietene ale Irinei, două fete pe care le ador, pentru că i-au oferit Irinei fericiri pe care aceasta nu și le permitea. Iar Angel, după cum îi spune și numele, a devenit îngerul păzitor și prietenul de care oricine ar avea nevoie. Irina a avut alături persoane pe care toți le-ar merita, iar eu, din fericire, le am. 

Cu ajutorul acestor cărți am învățat să apreciez mult mai mult ceea ce am, să trăiesc fiecare zi de parcă ar fi ultima, să nu îmi refuz micile plăceri ale vieții, deoarece nu știi când Dumnezeu te poate lua la el, să îmi apreciez mai mult părinții și eforturile pe care le fac pentru mine, să îmi apreciez prietenii, pentru că sunt foarte norocoasă că îi am, să nu îmi interzic să fiu fericită și să nu am regrete, fiindcă sufletul trebuie încărcat cu fericiri, nu cu regrete. Și tot cu ajutorul acestor cărți am înțeles că poți iubi diferit doi oameni în același timp, iar în final vei ști cu cine o să îți petreci restul vieții. Am găsit multe pasaje care mi-au deschis ochii și care redau lumea în care trăim. O să le las mai jos, pentru că mie una mi-au ridicat câteva semne de întrebare.

În concluzieeeeee, seria "Fluturi" de Irina Binder primește de la mine 3⭐. Dacă vă veți hotărî să o citiți, trebuie să vă înarmați cu muuultă răbdare. Și după ce o veți termina, vă aștept părerile. Până atunci, spor la citit! Pupici!


Și acuuuum, citate și pasaje!💜


„—Dacă nu o spun, nu înseamnă că nu simt, am spus încet. Însă sunt lucruri pe care e mai bine să le încui în adâncul sufletului și să nu le 
spui niciodată.„

—Nu te las.

  —Ți se pare că sunt obiectul tău?
  —Nu, Irina. Ești sufletul meu.„

—Oamenii ne amăgesc. Nu o fac neapărat pentru că sunt răi, ci pentru că sunt sortiți să greșească. Și tu vei greși, la rândul tău. Și să mai 

știi că oamenii îți vor lua multe, dacă vor putea. Dar tot ce îți vor lua ei îți va fi dat înapoi de Dumnezeu, înzecit. Iar ceea ce este al tău cu 
adevărat nu îți poate lua nimeni și se află chiar aici, în pieptul tău: e inima ta. Acolo ai toate comorile lumii, tot ceea ce îți trebuie.„

„Poate că pentru oricare altă femeie el ar fi fost bărbatul perfect, dar pentru mine un singur bărbat era perfect în lume, iar pe acela îl 
pierdusem înainte de a-l putea avea vreodată.„

—Diana, de atâtea ori nu știm, dar judecăm, jignim, rănim... Păcat ca nu realizezi câtă putere de a face rău au unele cuvinte...„

„Atunci când suntem înșelați de partenerul de viață nu numai că ne pierdem încrederea în el, dar ne pierdem și siguranța de sine. Ca 
femeie, te întrebi dacă nu cumva el a căutat ceva mai bun la alta. Și ajungi până într-acolo încât să te desconsideri, să crezi că nu ești 
suficient de frumoasă, de atrăgătoare și de dorită. Se spune că un bărbat inteligent înșală fără ca partenera lui să afle vreodată. Dar
se mai spune că femeile simt atunci când sunt înșelate. Eu nu simțeam, pentru că el se purta ireproșabil. Nu mă neglija nicio clipă, 
era atent, romantic și pasional. Aveam o viață de cuplu frumoasă și armonioasă. Îmi spunea că sunt perfectă, că sunt unică și că 
mă iubește enorm. Și atunci, de ce mă înșela?„

„Nimeni nu iubește, nu înțelege și nu iartă ca o mama. Oricât aș fi greșit, oricât aș fi decăzut și oricât aș fi dezamăgit-o, știam că
m-ar fi iertat și că m-ar fi iubit la fel.„

„Cel mai frumos, mai încăpător și mai sigur loc din lume este sufletul mamei.„

—Mă gândeam că noi, fiecare în parte, suntem suma oamenilor pe care i-am iubit, dar și pe care i-am rănit, că suntem suma 
faptelor noastre, a ceea ce am făcut bun sau rău și a ceea ce lăsam în urma noastră.„

Cred ca Dumnezeu nu-ți dă un prieten bun atunci când ai nevoie de el, ci atunci când ești tu pregătit și dispus sa fii un prieten 
bun pentru cineva.„

„Exista oameni care iți frâng aripile, dar prietenii buni te învață să zbori din nou, chiar și cu o aripa frântă.„

—Te iubesc! i-am spus.
  —Și eu te iubesc! Mai mult decât vei putea înțelege tu vreodată!„


Cărțile le puteți comanda de AICI și de AICI.



















Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Recenzie „Rivali” de Penelope Douglas

Recenzie Micuța Balerină de Corina Cîndea

Recenzie „Descătușare” de Penelope Douglas