Recenzie „Regina Roșie” de Victoria Aveyard






„Războiul argintiilor e plătit cu sângele roșiilor



Când m-am apucat eu de serie, adică acum câteva zile, nu aveam așteptări mari. Deși mulți adolescenți au iubit cărțile, să zicem că eu am fost înconjurată de prieteni care nu prea au apreciat stilul Victoriei. Așadar, nu aveam de gând să o citesc, asta până când a apărut o fată și m-a determinat să deschid paginile primului volum.

Și-acum, mintea mea se confruntă cu niște probleme serioase, inima mea este zdrobită în bucățele, iar gândurile mele sunt bulversate.

Nu ar fi prima carte fantasy care mă obligă să simt cuvintele pe care le citesc, să le trăiesc, însă cu siguranță este prima serie care m-a învăluit în minciuni. Mă simt trădată de... niște personaje?

Cartea are la bază un clișeu: fata săracă care ajunge cumva la palat  și începe să simtă ceva pentru  ambii prinți, creându-se astfel un love triangle și, totodată, fiind înconjurată de dușmani. Dar clișeul ăsta e întors pe toate părțile, încât la un moment dat nu mai ajungi nicăieri cu teoriile gândite. Așa îți dai seama că nu ai niciun avantaj în fața lor, a personajelor. 

În universul conceput de Victoria, lumea se împarte în două categorii, cei cu sânge roșu și cei cu sânge argintiu. Oamenii argintii beneficiază de niște puteri supraumane și îi folosesc pe cei cu sângele roșu în folosul lor. Astfel, roșii se transformă într-un fel de servitori ai argintiilor. Bineînțeles că protagonista noastră face parte din cei cu sânge roșu, dar cumva ea deține o putere pe care nu ar trebui să o controleze, iar de aici începe acțiunea. 

Nu am fost impresionată de situațiile prin care au trecut protagoniștii cât am rămas uimită de un aspect care, după părerea mea, e cel mai important: trădarea. 

Minciunile prin care am trecut și falsitatea tuturor pe care a trebuit să o îndur mi-au provocat o adevărată durere sufletească. Nu știam pe cine să iert, cu cine să țin, pe cine să urăsc... A fost pentru prima oară în viața mea de cititor când am citit o carte și, efectiv, nu mă puteam afla în nicio echipă. Cred că asta m-a făcut să trec cu vederea micul clișeu: eram pe cont propriu. 

Am intrat în jocul lor fără să vreau și am devenit o victimă pe lângă mulți alții. 

„Am să te învăț ce e aia frică”


În carte, veți face cunoștință cu prinții Maven și Cal. Cei doi au avut atâtea secrete duse în spate încă de la început, iar eu am devenit brusc interesată de ei. Voiam să aflu mai mult, deși știam că aveam să regret când voi afla adevărul. Bine, nici acum nu știu dacă este chiar adevărul sau dacă autoarea a fluturat o altă minciună către gândurile mele pentru a-mi îngreuna concluziile. 
Trebuie să recunosc, totuși, că despre Mare nu am avut o părere foarte bună, chiar dacă prezența ei rămâne esențială. Nu doar că mi s-a părut fricoasă, dar și nehotărâtă. A fost jucată pe degete în cel mai crud fel. Mi s-a părut un personaj destul de enervant, deoarece cuvintele ei erau diferite de faptele sale, iar aceasta refuza să vadă adevărul care, uneori, se afla chiar în fața ei, așteptând să fie descoperit. 



 „În basme, fata săracă zâmbește când devine prințesă. În acest moment, eu nu știu dacă voi mai zâmbi vreodată.” 



                          CAL                                                                                    

MAVEN


MARE


               „Oamenii nu adoră nimic mai mult pe lumea asta decât un lider care le promite victorie.”             
                    

Despre Maven și Cal nu vreau să dezvălui lucruri, pentru că ar fi mai fain să vă las pe voi să îi descoperiți și să vă faceți astfel o părere în legătură cu ei. Eu, totuși, am considerat de-a lungul lecturii că sunt două personaje complexe construite foarte frumos. Desigur, nu sunt singurii care mi-au atras atenția, însă cu cât zic mai puține, cu atât misterul e mai mare.


„Revoluția are nevoie de o scânteie. Și până că și scânteile ard.”



Totuși, mă simt vinovată că am îndrăznit să îndrăgesc anumite personaje. Sunt supărată pe mine că mi-am permis să mă încred în câteva. Dar, de asemenea, mă bucur că am apucat să citesc prima carte din serie, pentru că mi-am schimbat câteva perspective și am învățat cât te poate costa să le oferi persoanelor greșite încrederea ta. Și cât te poate afecta să închizi ochii și să refuzi să vezi ce se întâmplă cu adevărat în jurul tău. Cumva, „Regina Roșie” evidențiază lumea noastră dornică să atingă puterea maximă și consecințele pe care trebuie să le înfruntăm după aceea. Ca și în cazul nostru, Mare și oamenii săi trăiesc cu trădări, falsități și cele mai mari minciuni în spate. Doar că unii vor supraviețui, iar alții... nu. 



„Asta e lumea pe care încerc să o înving, lumea care încearcă să mă omoare pe mine și pe toți cei dragi mie. Acum înțeleg cu adevărat împotriva cui lupt și cât de dificil, aproape imposibil, îmi va fi să izbândesc. Însă trebuie să încerc. Măcar de dragul Orașului Cenușiu, al celor care nu au văzut niciodată soarele.”



Sper ca recenzia mea să vă convingă să citiți seria dacă nu ați făcut-o până acum, căci în spatele subiectului destul de cunoscut, aici ne confruntăm cu monștrii deghizați în cele mai frumoase creaturi posibile.




Citate:

„Noapte bate la ușă. Și, împreună cu ea, restul vieții mele.”


„Însă nu se cuvine să o faci pe regină mincinoasă. Nu aici, nu în arena ei.”


„Într-o zi s-ar putea să mă mint chiar și pe mine, să mă păcălesc că sunt fericită.”


— Fii pregătită! Instructorii sunt celebri fiindcă i-au făcut praf până că și pe cei mai puternici soldați. N-o să le placă deloc impertinența ta.
— Mie n-o să-mi placă deloc să fiu făcută praf, ripostez eu.”

„Oamenii acelor timpuri au dispărut, visurile le-au fost spulberate și acum se regăsesc doar în fum și cenușă.”


— Ce simți? mârâie el, aproape nas în nas cu mine. Ce simți când ești folosită, Mare Barrow?”


„În povești, în basmele vechi, mereu există un erou care o salvează pe domnița aflată la ananghie. Însă toți eroii mei au plecat sau au murit. Nu vine nimeni după mine.”


— Adevărul e cel pe care-l creez eu. Aș putea da foc lumii întregi și să spun că e ploaie.”












Comentarii

  1. Mereu eram și eu destul de sceptică atunci când auzeam de această serie, dar acum că văd că și tu erai în aceeași situație ca mine înainte să te apuci de serie, am să-i dau o șansă și o voi pune pe listă. Chiar pare foarte interesantă și am început să mă obișnuiesc cu fantasy-ul. Frumoasă recenzie, chiar m-ai convins!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur foarte mult că recenzia mea te-a determinat să îi dai o șansă. Eu zic că merită. :D În plus, personajele seriei nu sunt perfecte, chiar și protagoniștii. Victoria le-a scos în evidență mai mult defectele decât calitățile, ceea ce eu am apreciat nespus de mult. Aștept părerea ta după ce te apuci. :*

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Recenzie „Rivali” de Penelope Douglas

Interviu cu Penelope Douglas, autoarea seriei „Fall away”

Recenzie „Descătușare” de Penelope Douglas